Singuratate...

Probabil aţi fost si voi deprimaţi măcar odată în viata.. măcar odată ai simţit ca eşti singur sau singura , ca viata pe care o trăieşti e prea banală si nicidecum asa minunată cum zic alţii...
Si totusi ai trecut peste...Eu însă îmi pun mereu întrebarea..''suntem oameni , suntem fiinţele cele mai avansate de pe planetă si totuşi , de ce avem aceleasi scorpuri in viata?''
Învăţăm jumătate din viata, trecem prin perioade dificile, ne indragostim, suferim , ne alegem jumătatea, apare ''fiinta''cea mai importantă din viata oricărei persoane si apoi ne petrecem si cealalta jumatate din viata crescandu-ne copiii, care apoi, repeta acelasi traseu parcurs de noi prin aceasta viata...Ciudat nu?
De ce ne mai indragostim ,daca stim ca odata si odata o sa suferim din cauza asta?
De ce ne facem prieteni, in care ne punem toata increderea cand stim ca acestia te pot lasa la greu oricand?
 De ce incercam sa parem superiori fata de altii, cand toti suntem egali?

De ce?

Pentru ca asa fac toti?
Pentru ca asa trebuie sa facem in aceasta viata?Sa avem cu totii scopuri comune si sa fim aproape identici?
Sunt intrebari la care eu nu reusesc sa gasesc nici acum raspunsuri..
Astazi, aproape ca am terminat o prietenie care se zicea a fii ''pentru totdeauna'' si asta dintr-un lucru banal si pentru ca am fost prea orgolios sa-mi cer niste amarate de scuze..
Si pentru ce?pentru ca asa sunt oamenii?ca uitam totul doar pentru a ne descarca furia?
si ca in cateva clipe de prostie punem capat multor momente frumoase?
Se zice ca suntem avansati si ca suntem superiori..insa multe animale gandesc mai limpede ca noi in anumite situatii.
De ce dam cu piciorul la ceva care dupa un timp observam ca ne lipseste?
Toata viata incercam sa aratam bine,sa impresionam cu vestimentatia,cu comportamentul nostru,cu frumusetea exterioara, lucruri care analizate de cineva satul de ele devin penibile..
Am inceput sa-mi dau seama ca prietenii adevarati sunt greu de gasit,cel putin pentru mine..ca vorbele nu sunt decat cuvinte simple, unele chiar fara rost si uneori inutile..ca unele sentimente dispar ca un fulg de zapada vara si ne dam seama ca nu vrem sa le mai traim niciodata.
Rostim celebra fraza ''Te Iubesc!" iar dupa o simpla cearta suntem in stare sa negam acest lucru..mai apoi sa il recunoastem iar...


Eu unul am inceput sa nu mai cred in dragostea adevarata, prefer sa renunt la dragoste pentru a renunta la suferinta...

Acum  probabil vorbesc ca un ciudat...insa chiar asta sunt..sunt ciudat pentru ca sunt diferit si de azi o sa incerc sa accept lucrul acesta...oricat de dificil ar fi...