Pamantul va fi luminat de doi sori din 2012

Pamantul ar putea fi incalzit de inca un soare, incepand cu anul 2012. Cel putin pentru o perioada de timp. Asta au descoperit astronomii de la Universitatea Queensland.
Betelgeuse, una dintre cele mai stralucitoare stele de pe cer, isi pierde din masa, indicand faptul ca va disparea si se va transforma intr-o super-nova in orice moment.

Atunci cand acest lucru se va intampla, cel putin pentru cateva saptamani, pe cer vom putea vedea doi sori.

Acest scenariu, demn de filmele SF, s-ar putea intampla in jurul anului 2012. Explozia acestei stele ar putea duce la formarea unei alteia gigant sau a unei gauri negre la o distanta de 1300 de ani lumina fata de Pamant.

Cei care vaneaza Apocalipsa trebuie sa manifeste o atentie sporita. Daca Betelgeuse va deveni o stea cazatoare, pamantul va fi presarat cu miliarde de particule din corpul celest, care insa nu vor fi daunatoare, spun cercetatorii.

Specialistii ne linistesc si spun ca temperatura nu va fi influentata in niciun fel de aparitia celui de-al doilea "soare".

O supernovă este o explozie stelară. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viață. Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele cu o viteză de până la 30.000 km/s (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de șoc în mediul interstelar înconjurător. Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă.
Există mai multe feluri de supernove care pot fi declanșate într-unul din două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară, ea poate suferi un colaps gravitațional brusc devenind stea neutronică sau gaură neagră și eliminând energie potențială gravitațională ce încălzește și împinge în afară straturile exterioare ale stelei. Altfel, o pitică albă poate acumula suficient material de la o stea companion (de regulă prin acreție, rareori prin fuziune) pentru a-și crește temperatura miezului suficient pentru a declanșa fuziunea nucleară a carbonului. Centrele stelare ale căror surse de energie se epuizează complet se prăbușesc când limita lor depășește limita Chandrasekhar, iar piticile albe se aprind atunci când se apropie de această limită (aproximativ 1,38 de mase solare). Piticele albe sunt și supuse unui alt tip, mai mic de explozie termonucleară alimentată de hidrogen la suprafața lor, explozie denumită nova. Stelele solitare cu o masă sub o limită de aproximativ nouă mase solare, cum ar fi chiar Soarele, evoluează în pitice albe fără a deveni supernove.
În medie, supernovele apar o dată la fiecare 50 de ani într-o galaxie de dimensiunile Căii Lactee.Ele joacă un rol semnificativ în îmbogățirea mediului interstelar cu elemente de mase mari. Mai mult, undele de șoc propagate după explozie pot declanșa formarea de noi stele.